A nonnu meu

Pro Chìrigu Dettori

Pensende bi fia, da-e custu manzanu,
Pro ti fagher ottada in grascia ‘e Deu’(s).
Santu Chìrigu est su tou ‘ardiànu
Et pro chi t’ajùet est cust’augùriu meu;
Pro chi brottet su desizu tou, intrèu,
Ammenta: poi de ièrru b’est beranu,
Pro nde ‘ogare d’onzi malu annèu,
Siet pro te comente bentu bosanu.

Narant chi Deus, mai, nos bettat sa rughe
Manna meda, de no poder trazare,
Ma già nos affilat, cun cussa lughe
Chi, da-e criadura, sighis a laudare,
Chi ti rezet cun raighinas de nughe:
Custu est s’augùriu chi ti cherzo dare.


Pro nonnu Chìrigu

A ti fagher cheristi un'ottada,
Cun versos sardos, dulches et geniòsos;
Lis appo dadu una annattada
Et nàschidos sunt derettos, donosos,
Ca, a oe, de su sèculu tres cuàrtu,
As brottadu, de sos Dettòris briòne,
Potente che àbile ali-ispàrtu,
Bellu, sàbiu, un uresu Adone.

Chentu, in meda ti nd'ant auguradu
Et deo non bi cherzo esser de mancu:
A figliòtzu tou, su ch'as battijadu,
Pro totta vida lis sies a su fiàncu,
Comente, finas a oe, l'as 'ardiàdu;
Et poneli in manos calchi francu.

Umpare-a sa nonna et a fizos tuos,
Ancu bi sies tue puru, a sos chentu suos.


🆅 Dal sito http://vocabolariocasu.isresardegna.it/lemmi.php
Nonnu: padrino.
Manzanu: mattino.
Ottada: strofa di otto endecasillabi (sei a rima alternata e gli ultimi due a rima baciata).
'Ardiànu: guardiano, custode.
Ajuet: aiuti.
Brottet: germogli.
Desizu: desiderio.
Ièrru: inverno.
Beranu: primavera.
Annèu: fastidio; anche noia, tristezza.
Bentu bosanu: o bentu de mare, libeccio.
Rughe: croce.
Trazare: trascinare.
Affilat: incamminare, guidare, avviare.
Criadura: bambino, neonato.
Raighinas: radici.
Nughe: noce.
Annattada: l'atto di aggiungere o congiungere.
Donosos: graziosi, simpatici.
Cuartu: o cuartos; quarti. Licenza poetica.
Briòne: germoglio, embrione.
Àbile: aquila.
Adone: ragazzo bello e molto curato nel vestire.
Francu: moneta, lira, franco.

©suigante.
Chìrigu Dettori, nonnu meu

🆆 Dal sito https://it.wikipedia.org/wiki
Adone: nome classico, portato nella mitologia greca da Adone, un semidio bellissimo amato sia da Afrodite che da Persefone; al suo mito sono ispirate numerose opere, e il termine "adone" è entrato nell'uso comune in italiano per intendere un uomo di bell'aspetto. Etimologicamente ha origini semitiche, correlate al vocabolo fenicio adon o a quello ebraico adonai, entrambi significanti "signore".

Nessun commento:

Posta un commento

Sentidu