Sant'Austinu

Pro sos chi assisto donzi die

1.
S’Alzhéimer est feu che unu dimòniu,
Creìde a mie, ca lu connosco ‘ene.
Est unu male chi no dat abbòniu:
Faghet perder garbu et costuméne.
Chie si lu leat, fattu tenet angòniu,
Et no bintrant sos vìscios o s’igiéne.
No s’ischit galu pruìte-‘escit a pizu,
Ma no connoschent prus frade o fizu.

2.
Ant iscobertu chi leat su cherveddu
Et faghet morrer su chiu neuronale,
Ammentos nde leat unu bicculeddu
D’onzi die, et s’irméntigat s’attuàle.
Sa muta puru nde dat campaneddu,
S’allarme sonat si no est usuàle.
Si càmbiant frecuénte abitudìnes
Et malos meda si ‘enit infines.

3.
Cun custos malàidos viver umpare
Battit peléas et pensamentos tristos,
No si resessit a los abbaidare
(Ca in sa rughe parent cun su Cristos).
Sos chi fint no podes irmentigare;
D’onzi santa die b’at meda-imprevistos:
Teves àer orija et oju prontu
Ca su male lis dat semper affrontu.

4.
In finittìa, peoramentu costante
Dimustrant, arrivende a su lettu.
Faéddu cumintzat a esser mancante
Et pensamentos tenent in difettu.
Ma su chi, deo creo, siet prus aggravante
Est su disimparu de ‘onzi-affettu.
Sos prus, guàsi-in degh’annos si che los leat;
Chi l’appent desizadu est mia idéa.

5.
Cun sacrifìtziu, in su meu tribàgliu
De males feos b’at zente affliggìda.
Cun issos no creo de fagher isbàgliu
Si los invito a rier de sa vida.
Como no bisto a narrer dettàgliu,
Ma de allegrìa lis do attrivida
Cun peràulas, mossas et calchi-assustu;
Iscrittu lis appo fattu, pro custu.

6.
Istat chirchende totta die, Simona,
Lettu o camera pro si corcare.
Sa cadréa, nachi, a setzer est bona,
Ma bene no l’andat pro arroncare.
Cantat semper matessi antifòna:
Chi no tenet dinari pro pagare.
Frastimende istat, pro d’onzi cosa,
Et appitzigada, che pigulosa.

7.
Chent’annos lompet como, in Nadale,
Ma de Pascas no nde tenet ammentu.
De malas che issa no b’est s’uguàle:
Daghi t’accòrtzias bìstadi attentu,
A la frimmare servit cadenale,
Lompet a cara in d’onzi mamentu.
Tenet sas ùngias che béstia felina,
Tosta che-i sa rocca, ma est Pietrina.

8.
Teresa, in s’ùltimu apposentu,
L’intendet a boghes su bighinadu.
Daghi la toccas, si pesat che bentu
Et paret chi pe' l’appes istampadu,
Trànchinat et no cheret alimentu;
Mossos et pìttighes già mi nd’at dadu.
Cando tenes bidéa de t’accortziàre,
Mascos et ràffias cumintza-a contare.

9.
Pàulu est guàsi tzegu, comunista,
Nachi no nde drommit da-e su noranta.
Bidet sonnos, in punta-'e pibirista,
De Berlinguér et de zente cumpiànta.
A mie, paret siet bonu affarista,
Nachi faéddat cun santu et cun santa:
“Deo lis naro, si mi trattas bene,
De s’ammentare su tou numéne”.

10.
De boghe bella già nde tenet galu,
Cantat a de die, che-i sa caldellina.
No b’at de timire, ca no est malu,
Ma su notte, bòcchinde lampadina,
Si no tichìrriat che battu-in isciàlu,
Infadosu che-in pòddighe-ispina.
Si narat Ciro: est de ammentare,
Ca sa maladìa no podet triunfare.

11.
De santu Frantziscu no at s’intinnu,
Mancari Padre lu siet como puru.
Votadu a sa cheja da-e pitzinnu,
Conchi-tostu nachi fit, che-i su muru.
De sa rughe olvidadu at sinnu
Et frastimos bettat cun iscongiùru.
Arte de preigare no at lassadu
Et a daghi b’est, cheret iscultadu.

12.
Anna fit connotta bona trappera,
Cun sos ojos jaros, bellos a-beru.
Pro su saludu sou, no b’at ispera
Et si la ‘ides, battit disisperu.
De t’iscuder già chircat sa manera,
Ma chi fit bona mantenet su seru:
Si l’ammentas su chi ti fit fattende,
Lu negat et bistat basende.

13.
Antoni m’est dòlfidu cando-est mortu,
Ca pro amigu m’aìat seberadu.
Fit altu meda et ischini-tortu,
Totta die in sa cadréa ilveladu.
Solu in lettu lu lassaìa isortu,
Mancari, boltas meda-appet brincadu,
Ca sa maladìa sua fit a andare
Et caminu est resessidu-a leàre.

14.
Timìdu fit primmu Frantzischinu
In cale siet carrela catalana,
Ca si t’attoppaìat in su caminu,
No abbaidaìat betza o bajana.
Chircaìat de dare ciocullatinu,
In càmbiu de setzer in cabittana,
Ma fint solu peràulas, ca est guàstu:
De frunimentu no nd’at de abbastu.

15.
S’àtteru Antoni fit de Montresta
Et aìat vìsciu particulare:
Su sàppadu fit una manna festa,
Ca li toccaìat a si samunare.
Daghi est mortu, amus fattu-inchiésta,
Ca no ischimis ite nde pensare.
Fatta sa doccia, a passizu ‘escìat
Et mudandas de femina furaìat.

Cando su cardarobba appo-abertu,
Una buttega bi ‘escìat de tzertu.

16.
In Nurra fit pastore et massaju,
Un atteru-Antoni chi-appo connottu.
A cara parìat unu carvonaju
Et a su faéddu faghìat abbolottu.
Cando est mortu, in su mese-’e maju,
Sutta sa trematta b’aìat de tottu:
Juàles, caddos, baccas fattas de linna,
Ca resolza impreaìat che-i sa pinna.

17.
Michelina ponìat boghes che-i s’istrìa,
S’ultimu annu, cando fit in lettu.
Sas sorres, creìde a sa peràula mia,
Già aìant, ambas duas, calchi difettu:
Cun dinaris, faghìant economìa
Et a issa che l’escìant a-derettu.
Cando-est morta, in segus ant cherfìdu
Finas màglias et golfo iscusidu.

18.
Nina, Làura, Baìnza et Madalena
Cando current faddint sa meighina,
Si las attoppas ti ràffiant appena,
Lisandra, Sara, Rita et Verdina.
S’àttera Rita, Marta et Milena
Ti sàmunant sa conca in varecchina.
‘Lisa et Màriu, si faddis fuedìche,
Ca si ‘alint cantu su duos de picche.

19.
‘Bertina, Sìlvia, Michela cun Tetta
Ti parant s’anca pro ruer bucca-a-terra.
Cun Istévene et Luca aisetta:
No balit fagher peruna cundiérra,
Et Lisandru est malu che bulletta;
Pitzente già paret de una perra.
Cun Danilo, dimòniu covaccadu,
D’onzi pensamentu mantene cuàdu.

20.
Pinùccia, Iliàna et Cadrinedda
Cumandant cun calches a sa janna,
Ti trùppiant comente-apperas fruschedda,
Cecìlia et Carmela cun Usanna.
Tonina et Assunta (sa-’etzighedda)
Ti isvàriant cun d’una fàula manna:
Totta zente chi tribàgliat cun megus
Et, si podent, già ti lompent da-e segus.

21.
Custas chi bos appo como cantadu
Sunt fàulas, mancu-una est veridade.
In repartu, cun issos so-onoradu
Et sa die est ricca de amistade.
Cando fino, istraccu et sueradu,
Penso a sas chi ant manna edade:
Cando ant a finire su tribàgliu,
Chi m’ant a mancare no est isbàgliu.

22.
Cun monzas, bi sunt puru infermiéras
Chi tribàgliant cun lestresa et gana.
Ponent fattu a betzos et cullegas
Et d’onzi malàida si corcat sana.
Sunt tres, galanas, beras et sintzeras:
Giolzìa, Giuann’Ànghela et Loredana.
Ma b’est puru chie lis ponet affannos:
Suor Sahàya, sa monza-’e sos ingannos.

Dal sito https://www.google.com/maps/place
Una veduta della Casa di Riposo "Sant'Agostino"

🆅 Dal sito http://vocabolariocasu.isresardegna.it/lemmi.php
Abbòniu: bonificamento; miglioramento; anche difesa, scusa.
Angòniu: dolore, affanno, tortura, pena.
Galu: ancora.
Pruìte: perchè.
A pizu: superficie.
Cherveddu: cervello.
Chiu: nocciolo, seme.
Bicculeddu: pezzettino.
Muta: umore, voglia, piacere.
Pelèas: fatica, strapazzo, tormento, seccatura.
Irmentigare: dimenticare, scordare.
Orija: orecchio.
Oju: occhio.
Peoramentu: peggioramento, aggravamento.
Faèddu: parola, modo di parlare, voce.
Disimparu: dimenticanza.
Riere: ridere.
Attrivida: ardimento, l'azione di osare o di ardire.
Peràulas: parole.
Mossas: mosse.
Assustu: spavento.
Corcare: coricare.
Cadrèa: sedia.
Arroncare: o surragare, surrusciàre, cosconare, ruschidare: russare, ronfare. 
Frastimende: bestemmiando, imprecando.
Pigulosa: erba parietaria.
Appitzigada: attaccata, incollata.
Accortzias: avvicini.
Cadenale: catenaccio.
Lompet: arrivare, giungere.
Cara: faccia.
Ùngias: unghie.
Apposentu: camera, stanza, sala.
Bighinadu: vicinato.
Pe': piede.
Trànchinat: scalcia.
Mossos: morsi.
Pìttighes: pizzichi; anche mollette.
Mascos: lividi.
Ràffias: graffi.
Tzegu: cieco.
Sonnos: sogni.
Pibirista: ciglia.
Caldellina: cardellino.
Bòcchinde: uccidi; anche spegni.
Tichìrriat: stride, urla.
Battu: gatto.
Isciàlu: scialo, godimento, spasso.
Infadosu: fastidioso, noioso.
Pòddighe: dito.
Intinnu: segno di riconoscimento, marchio.
Pitzinnu: bambino, ragazzo, giovane.
Conchi-tostu: testardo.
Nachi: si dice, dicono.
Rughe: croce.
Olvidadu: dimenticato.
Sinnu: senno; anche segno.
Preigare: predicare.
Trappera: sarta.
Jaros: chiari.
Disisperu: disperazione.
Iscudere: picchiare, menare, sbattere.
Seru: sentore.
Dòlfidu: doluto, dispiaciuto.
Seberadu: scelto.
Ischini-tortu: dalla schiena storta, gobboso.
Ilveladu: annoiato, indeciso.
Isortu: sciolto, slegato.
Mancari: sebbene, quantunque.
Brincadu: saltato.
Carrela: via, strada.
Attoppaiat: incontrava, riceveva.
Betza: vecchia.
Bajana: fanciulla, giovane; anche nubile.
Cabittana: capo del letto, testata.
Frunimentu: fornimento.
Abbastu: abbastanza.
Montresta: paese in provincia di Sassari.
Vìsciu: vizio.
Sàppadu: sabato.
Manna: grande.
Samunare: lavare.
Passizu: passeggio.
Mudandas: mutande.
Furaiat: rubava.
Cardarobba: armadio, guardaroba.
Buttega: negozio.
Massaju: contadino, agricoltore.
Carvonaju: carbonaio.
Abbolottu: rumore, tumulto, discordia.
Maju: maggio.
Trematta: materasso.
Juàle: giogo.
Caddos: cavalli.
Baccas: mucca, vacca.
Resolza: coltello.
Istrìa: barbagianni.
A-derettu: dirittamente, rettamente; saviamente.
In segus: indietro.
Chèrfidu: voluto.
Iscusidu: scucito.
Meighina: medicina.
Àttera: altra.
Conca: testa, capo.
Faddis: manchi, sbagli.
Fuedicche: scappatene.
'Alint: o balint, valgono.
Parant: preparano.
Anca: gamba.
Ruere: cadere.
Aisetta: aspetta, attendi.
Cundièrra: contesa.
Perra: lato, metà.
Covaccadu: coperto.
Cuàdu: nascosto.
Calches: calci
Janna: porta.
Trùppiant: torcere, spremere.
Apperas: o eppas, abbia.
Fruschedda: foruncolo.
'Etzighedda: o betzighedda, vecchietta.
Isvàriant: frastornano, intontiscono.
Fàula: bugia.
Megus: me.
Amistade: amicizia.
Istraccu: stanco.
Sueradu: sudato.
Edade: età.
Monzas: suore.
Lestresa: prontezza, sveltezza.
Gana: voglia.
Malàida: malata.
Galanas: leggiadre, agghindate.

🆂 Dal sito http://www.cassiciaco.it/navigazione/monachesimo/conventi/saggi/neccia/alghero.html
- La casa di riposo "Sant'Agostino" è sorta nel 1526, quando i padri agostiniani hanno ottenuto una nuova chiesa (dedicata a San Rocco e a San Sebastiano), al di fuori della città di Alghero (SS), sulla strada che porta al santuario della Madonna di Valverde.
Il convento ha mantenuto il nome di San Sebastiano, ma per tutti gli algheresi è divenuto Sant'Austì nou (la nuova Sant'Agostino), per distinguerlo dall'altra chiesa omonima, che sorge in località La Parrera (La Pietraia), nota, da allora, come la vecchia Sant'Agostino.
- Dove sorge la chiesa vi è sepolta una martire cristiana, del periodo dell'imperatore Diocleziano, Santa Florentina, convertida al cristianesimo da Sisinnio. 
- Nel 1600 fu sede di due confraternite religiose: quella del Confallon e quella della Oracion
- Venuti a mancare i frati (per ragioni ignote), lo stabile venne utilizzato come prigione e nel 1885, il Demanio lo vendette al Comune di Alghero, per farne un lazzareto.
- Nel 1938 il Comune lo cedette alla diocesi e da allora si è trasformato in un Ricovero di Mendicità.
- Oggi, dopo riparazioni ed ampliamenti è nota come "Casa di Riposo Sant'Agostino", per la cura e l'assistenza degli anziani e dei disabili, gestita dalle suore di N.S. della Mercede.

Dal sito https://www.algheronotizie.com/contenuto/0/11/117366/
La chiesa di Sant'Agostino, ad Alghero.
Adiacente ad essa vi è la Casa di Riposo omonima,
nella quale lavoro dal marzo del 2015.

Nessun commento:

Posta un commento

Sentidu